Cascada Bursuc - Comuna Putna (Suceava)

     Cascada Bursuc se află la aproximativ 10 km de Mănăstirea Putna și aproximativ 6 km de Mănăstirea Sihăstria Putnei. După ce se trece de Mănăstirea Sihăstria Putnei se va intra pe un drum forestier, pe care, la circa 5 km, se află o mică parcare. La circa 100 m de la parcare, pe partea dreaptă, începe un traseu de aproximativ 300 m până la cascadă. Traseul îl găsiți și pe google maps.

Mănăstirea și lacul Techirghiol

 

Concediul paternal în România

 

Art. 1.

(1) Concediul paternal se acordă în condiţiile prevăzute de prezenta lege, în scopul de a asigura participarea efectivă a tatălui la îngrijirea noului-născut.

(2) Tatăl copilului nou-născut are dreptul la un concediu paternal de 5 zile lucrătoare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.

Art. 2.

(1) În cazul în care titularul dreptului la concediu paternal este asigurat în cadrul sistemului asigurărilor sociale de stat, el are dreptul la un concediu paternal plătit de 5 zile lucrătoare.

(2) Concediul paternal se acordă la cerere, în primele 8 săptămâni de la naşterea copilului, justificat cu certificatul de naştere al acestuia, din care rezultă calitatea de tată a petiţionarului.

(3) Indemnizaţia pentru concediul paternal se plăteşte din fondul de salarii al unităţii şi este egală cu salariul corespunzător perioadei respective.

Art. 3.

(1) Tatăl care satisface serviciul militar obligatoriu are dreptul, la naşterea propriului copil, la o permisie de 7 zile calendaristice, acordată în condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (2).

(2) Permisia prevăzută la alin. (1) se acordă şi tatălui care satisface serviciul militar obligatoriu, în vederea recunoaşterii paternităţii, în condiţiile legii. Permisia solicitată va fi justificată cu certificatul de naştere al noului-născut, din care să rezulte calitatea de tată a militarului, respectiv cu declaraţia de recunoaştere a paternităţii, întocmită în condiţiile legii.

Art. 4.

(1) În cazul în care tatăl copilului nou-născut a obţinut atestatul de absolvire a cursului de puericultură, durata concediului paternal, acordat în condiţiile art. 2, se majorează cu 10 zile lucrătoare.

(2) Tatăl poate beneficia de prevederea cuprinsă la alin. (1) numai o singură dată.

Art. 5.

(1) În cazul decesului mamei copilului în timpul naşterii sau în perioada concediului de lăuzie, tatăl copilului beneficiază de restul concediului neefectuat de către mamă.

(2) Pe perioada concediului acordat în condiţiile alin. (1) tatăl copilului beneficiază de o indemnizaţie egală cu ajutorul pentru sarcină şi lăuzie cuvenit mamei sau de o indemnizaţie calculată după salariul de bază şi vechimea în muncă ale acestuia, acordată de unitatea la care tatăl îşi desfăşoară activitatea, la alegere.

Salarizarea și alte drepturi salariale ale muncitorilor din construcții

 Art. 77

1) Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.

2) Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.

3) La stabilirea și la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, obțiuni politice, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, aparteneță ori activitate sindicală.

Art. 78

Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.

Art. 79

1) Salariul se plătește înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor.

2) În caz de faliment sau lichidare judiciară a unității, angajații au calitate de creditori privilegiați, iar drepturile lor bănești constituie creanțe prioritare, urmând să fie plătite integral înainte de revendicările celorlanți creditori.

Art. 80

1) Nivelurile salariale minime la nivel de unitate se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile.

2) Salariul individual se stabilește prin negocieri individuale între angajator și angajat.

3) Salariul de bază se stabilește astfel încât să se asigure o diferențiere echitabilă în raport cu cerințele de pregătire profesională necesară executării sarcinilor sau operațiilor ce revin fiecărui loc de muncă. În acest scop se aplică sisteme de clasificare specifice, sub formă de rețele de coeficienți sau rețele de salarii. La diferențierea salariilor de bază, prin intermediul unor rețele de coeficienți sau rețele de salarii, se va ține seama, în principal, de conținutul activității, de gradul de autonomie și inițiativă în muncă, de nivelul necesar de tehnicitate și pregătire prevăzute în indicatoarele tarifare de calificare și, respectiv, de fișa postului, utilizate în unitate, precum și de cerințele de formare profesională, de adaptarea și experiența în muncă.

4) Pentru locurile de muncă și activitățile cu condiții diferite de cele normale, potrivit normelor de protecție a muncii în vigoare, se acordă sporuri la salariul de bază.

Art. 81

1) Salariul este confidențial, angajatorul având obligația de a lua toate măsurile necesare pentru asigurarea confidențialității.

2) În scopul promovării intereselor și apărării drepturilor salariaților, confidențialitatea salariilor nu poate fi opusă sindicatelor sau, după caz, reprezentanților salariaților, în strictă legătură cu interesele acestora și în realația lor directă cu angajatorul.

Ajutorul de șomaj în România

 Pentru a beneficia de prestaţii de şomaj, cetăţenii care au lucrat în România şi se află în situaţie de şomaj trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

• să aibă un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni care preced data înregistrării cererii pentru acordarea prestaţiei de şomaj;
• să nu realizeaze venituri sau să realizeze din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată;
• să nu îndeplinească condiţiile de pensionare;
• să fie înregistraţi la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul sau reşedinţa.

Asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţiile de asigurări de şomaj, după cum urmează:

• în calitate de salariat: 
      1. angajatului i se opreşte 0,5% din salariu de către angajator
      2. angatatorul va plăti o contribuţie de 1% aplicată sumei veniturilor
• în calitate de lucrător independent: asigurarea este facultativă, contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj reprezintă 1,5% din venitul lunar declarat în contractul de asigurare.

Prestaţia de şomaj se acordă şomerilor, pe perioade diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:

• 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 1 an;
• 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani;
• 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.

Cuantumul prestaţiei de şomaj este:

• 3% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 3 ani;
• 5% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani;
• 7% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 10 ani;
• 10% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 20 ani.

Protecție socială pentru muncitorii din construcții

  În baza legii 215 din 1997 a fost înființată Casa Socială a Constructorilor, o organizație paritară, de protecție socială, care are ca scop, oferirea de protecție socială muncitorilor firmelor de construcție în perioada de iarnă. Firmele din construcții au posiblitatea ca în perioada 1 noiembrie - 31 martie să utilizeze acest fond de protecție socială, pentru un maxim de 120 de zile, pentru a plăti salariații în perioada de inactivitate datorată condițiilor meteorologice nefavorabile. 

   Pentru a putea utiliza aceste fonduri, firmele trebuie să semneze cererea de aderare la Casa Socială a Constructorilor. Pentru mai multe informații accesați situl Casei Sociale a Constructorilor.

   

Perioada de probă în sectorul construcțiilor

 1) Pentru verificare aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă pe durată nedeterminată se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcții executive și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere.

2) Salariatul încadrat cu contract individual de muncă pe durată determinată poate fi supus unei perioade de probă, care nu va depăși:

a) 5 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mică de 3 luni;

b) 15 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă cuprinsă între 3 și 6 luni;

c) 30 de zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni;

d) 45 de zile lucrătoare în cazul salariaților încadrați în funcții de conducere, pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni.

Drepturile și obligațiile salariaților din sectorul construcțiilor

    Potrivit Contractului Colectiv de Muncă, semnat pentru sectorul Construcții Civile și Industriale, salariații au următoarele drepturi și obligații:

1)  Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:

a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;

b) dreptul la repaus zilnic și săptămânal;

c) dreptul la concediul de odihnă anual;

d) dreptul la egalitate de șanse și tratament;

e) dreptul la demnitate în muncă;

f) dreptul la securitate și sănătate în muncă;

g) dreptul de a avea acces la formare profesională;

h) dreptul la informare și consultare;

i) dreptul de a lua parte la determinarea și ameliorarea condițiilor de muncă și a mediului de muncă;

j) dreptul la protecție în caz de concediere;

k) dreptul la negociere colectivă și individuală;

l) dreptul de a participa la acțiuni colective;

m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat;

n) alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.

2) Salariatului îi revine, în pricipal, următoarele obligații:

a) obligația de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuțiile care îi revin comform fișei postului;

b) obligația de a respecta discipina muncii;

c) obligația de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum și în contractul individual de muncă;

d) obligația de fidelitate față de angajator în executatarea atribuțiilor de serviciu;

e) obligația de a respecta măsurile de securiate și sănătate a muncii în unitate;

f) obligația de a respecta secretul de serviciu;

g) alte obligații prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.

Negocierea contractelor colective de muncă (legea 367/2022)

 ART. 95 

 Prezentul titlu reglementează organizarea şi desfăşurarea negocierilor colective, precum şi încheierea contractelor colective de muncă sau a acordurilor colective de muncă, după caz. 

 ART. 96 

 (1) Prin încheierea contractelor colective de muncă se urmăreşte promovarea şi apărarea intereselor părţilor, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de muncă şi asigurarea păcii sociale. 

 (2) Contractele colective de muncă se pot negocia la nivel de unităţi, la nivel de grupuri de unităţi la nivel de sectoare de negociere colectivă şi la nivel naţional. 

 (3) Angajatorii care intenţionează să negocieze contract colectiv de muncă la nivel de grup de unităţi, definit conform art. 1 pct. 22, pot constitui în mod voluntar grupul de unităţi, atât prin hotărâre judecătorească de constituire, cât şi prin proces-verbal sau orice altă convenţie scrisă între părţi. 

 (4) Fac parte din contractele colective de muncă şi convenţiile dintre părţile semnatare ale acestora prin care se soluţionează conflictele colective de muncă, precum şi hotărârile arbitrale în această materie, de la data pronunţării acestora. Hotărârile arbitrale se transmit depozitarului contractului colectiv de muncă pentru înregistrare.

ART. 97

 (1) Negocierea colectivă este obligatorie la nivelul unităţilor care au cel puţin 10 angajaţi/lucrători, precum şi la nivel de sector de negociere colectivă. 

 (2) Iniţiativa negocierii colective aparţine oricăruia dintre partenerii sociali. #M1 

 (3) În cazul în care există încheiat un contract colectiv de muncă în vigoare, iniţiatorul negocierii colective, potrivit alin. (2), poate iniţia negocierea cu cel puţin 60 de zile calendaristice înaintea expirării contractelor colective de muncă sau a expirării perioadei de aplicabilitate a clauzelor stipulate în actele adiţionale la contractele colective de muncă la nivel de unitate/grup de unităţi/sector de negociere colectivă. #B 

 (4) Durata negocierii este de maximum 45 de zile. Durata maximă poate fi depăşită doar prin acordul părţilor. 

 (5) Contractele colective de muncă pot să prevadă renegocierea periodică a oricăror clauze convenite între părţi. #M1 

 ART. 98 

 (1) În termen de 15 zile calendaristice de la data declanşării procedurilor de negociere prevăzute de art. 97 alin. (3) la acel nivel, angajatorul are obligaţia să convoace toate părţile îndreptăţite în vederea negocierii contractului colectiv de muncă şi să organizeze prima şedinţa de negociere. 

 (2) La prima şedinţă a părţilor se stabilesc informaţiile publice şi cu caracter confidenţial pe care angajatorul sau organizaţia patronală le va pune la dispoziţia părţii sindicale sau a reprezentanţilor angajaţilor/lucrătorilor şi data până la care urmează a îndeplini această obligaţie. 

 (3) Regimul informaţiilor confidenţiale puse la dispoziţie de angajator este cel stabilit prin Legea nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare şi consultare a angajaţilor, cu modificările şi completările ulterioare. 

(4) Informaţiile pe care angajatorul le va pune la dispoziţia părţii sindicale şi/sau a reprezentanţilor angajaţilor/lucrătorilor, trebuie să permită o analiză a situaţiei economicofinanciare şi vor cuprinde cel puţin date referitoare la: 

 a) situaţia economico-financiară a unităţii la zi, precum şi perspectiva de evoluţie a acesteia pe următoarea perioadă contractuală; 

 b) situaţia, structura şi evoluţia estimată a ocupării forţei de muncă, precum şi eventualele măsuri preconizate pe următoarea perioadă contractuală; 

 c) măsurile propuse privind organizarea muncii, programului şi a timpului de lucru pe următoarea perioadă contractuală; 

 d) măsurile propuse privind protecţia drepturilor angajaţilor/lucrătorilor în caz de transfer al unităţii sau a unei părţi a acesteia; 

 e) măsuri propuse de angajator privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a angajaţilor/lucrătorilor pe următoarea perioadă contractuală. #M1 

 (5) Părţile vor consemna în procesul-verbal al primei şedinţe următoarele: 

 a) componenţa nominală a echipelor de negociere pentru fiecare parte, în baza unei împuterniciri scrise; 

 b) nominalizarea persoanelor mandatate să semneze contractul colectiv de muncă; 

 c) durata maximă a negocierilor convenită de părţi;

d) locul şi calendarul şedinţelor; 

 e) în cazul sindicatelor afiliate, existenţa dovezii reprezentativităţii sindicatului, federaţiei sau confederaţiei, după caz, iar în cazul sindicatelor nereprezentative şi neafiliate, numărul de membri de sindicat din unitate; 

 f) în cazul în care nu există organizaţii sindicale, dovada alegerii reprezentanţilor angajaţilor/lucrătorilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 57 şi 58; 

 g) existenţa dovezii convocării tuturor părţilor îndreptăţite să participe la negociere; 

 h) pentru negocierile la nivel de unitate existenţa dovezii personalităţii juridice a organizaţiilor sindicale; 

 i) alte detalii privind negocierea. #B 

 (6) Data primei şedinţe de negociere reprezintă data certă la care se consideră că negocierile au fost declanşate. 

 (7) La fiecare şedinţă de negociere se încheie procese-verbale semnate de reprezentanţii mandataţi ai părţilor, în care se consemnează conţinutul negocierilor. 

ART. 99 

 (1) La negocierea clauzelor şi la încheierea contractelor colective de muncă părţile sunt egale şi libere. (2) Este interzisă orice intervenţie a autorităţilor publice, sub orice formă şi modalitate, în negocierea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor colective de muncă. #M1 

 (3) La contractele colective de muncă încheiate la nivel de sector de negociere colectivă sau la nivel de grup de unităţi, organizaţiile patronale sau angajatorii care nu sunt semnatare/semnatari ale/ai contractelor colective de muncă pot adera ulterior la acestea în baza unei solicitări scrise adresate părţilor semnatare ale contractului colectiv de muncă la acel nivel. Solicitarea de aderare se transmite şi depozitarului. #B 

 ART. 100 

 (1) Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi şi obligaţii numai în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege. 

 (2) La încheierea contractelor colective de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile angajaţilor/lucrătorilor au un caracter minimal. 

 (3) Contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior. 

 (4) Contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile.

(5) Clauzele contractuale ale contractelor colective de muncă pot face referire, fără a afecta principiul libertăţii contractuale, şi asupra următoarelor elemente: 

 a) stabilirea coeficienţilor minimi de ierarhizare pe categorii de angajaţi/lucrători, ţinând cont de standardele ocupaţionale corespunzătoare; 

 b) măsurile adoptate pentru consilierea şi evaluarea profesională a angajaţilor/lucrătorilor; 

 c) măsurile privind armonizarea vieţii de familie cu obiectivele profesionale, timpul de lucru şi timpul de odihnă; 

 d) reglementări privind condiţiile de muncă şi cele referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă a angajaţilor/lucrătorilor; 

 e) modalităţile de informare şi consultare a angajaţilor/lucrătorilor, ce exced prezentei legi.